Un moldovan
de Emil Garleanu
Tocmai imi ispravisem treburile la tribunal, cand, la capatul unei sali, ma izbesc de cineva asa de tare, ca mai sa vin pe spate. Ridic ochii: pe trupul lat in umeri, ca un mal, zaresc capul cu barba-n furculita al conului Stefan Gorus.
-Ce-i, coane Stefane, ce ai? Era sa ma turtesti.
Conul Stefan Gorus isi ridica sprancenele si, cu un glas ca dintr-o bute, de rasuna intreg tribunalul, inalta manile in aer:
-Vor sa ma insele, ma! Vor sa ma rpade!
-Cum sa te prade, coane Stefane, ce vorbesti? Doar nu sintem in codrul Hertei!
Conul Stefan ma ia frumusel de rbat si ma duce incolo; merg mai mult de nevoie decat de voie.
-Cum? Iata cum. Stii c-am avut procesul cela de mostenire. Il duc de ani de zile, nu atat pentru mine, ca ma cu ce trai, multumesc lui Dumnezeu, dar pentru spitalul ce vreau sa-l fac.
Conul Stefan se opreste, ma-ntoarce dintr-o data, titirez, imprejur, sa-i vin in fata, iar sa racneasca:
-Fiindca eu nu-mi vantur banii, ca voi, prin cafenele, cu muierile si cu cartile. Sa ma pazeasca Dumenzeu! Fiecare om ma, are datorii aici, pe pamant; ca a manca si mai stiu eu ce , e usor. Fa bine, daca te tine cureaua: asta-i!
-Asa-i, coane Stefane!
-Pai daca e asa, asculta!
Si iar ma umfla inainte, pe sus, de brat.
-Cum iti spuneam! Am purtat procesul, am cheltuit - ca sa te fereasca Dumnezeu de avocati - si aproape sa-l castig, fiindca e pe dreptate. Auzi tu, mucosule, pe dreptate!
Si iar se opreste, si iar imi face odata vant, de ma intoarce pe calcaie, si iar ii cad in fata.
-Tu sa nu te superi ca-ti zic mucos, caci sinteti mucosi toti, toti sinteti. Ce stiti voi de dreptate? Ma, eu am cunoscut un ispravnic care in douazeci de ani de zile n-a umplut nici macar un catastif cu pricinile oamenilor din targul lui. Acela stia sa faca dreptate. facea cu garbaciul; oamenii tipau si pe urma ii sarutau mana. Ca nici pe ispravnic nu-l tinea parale batale, nici pe cel ce o primea. Asa fel de dreptate ne trebuie.
-Asa, coane Stefane.
Si in gand ma blestemam: "Cine dracul mi-l scosese pe zmeul de conul Stefan Gorus in fata?"
-Apoi, daca-i asa, uite.
Si iar ma ia la plimbare.
-Acu, printre alte hartii din dosarul procesului, era si o dovada scrisa de mana lui mosu-meu, postelnicul. Era singura dovada scrisa de mana lui. M-auzi? Ei, dovada asta, de-abia azi am aflat, nu purta numar in dosar. Auzi dumneata? Eu de-abia azi am aflat! Ei, dar doi ticalosi de avocati, pusi intr-adins pentru asta de catre Manolache, au vazut lucrul la vreme, si stii?
Conul Stefan se opreste, iar o invartitura, si glasul de urias cutremura sala:
-Stii? Au vrut sa mi-o fure!
-Nu se poate, coane...
Conul Stefan ma apuca de umar de sa mi-l striveasca.
-Au vrut sa mi-o fure! Mi-a spus chiar arhivarul, care, om cu frica lui Dumnezeu, a inteles si a numerotat foaia in fata lor. Au vrut sa mi-o fure, dumnealor, colegii dumitale! cuconasii: d-nii Gafencu si Dornescu. Si, deodata, conul Stefan itninde gatul, face ochii mici, de priveste, ianinte, isi tremura barbita si striga: Cela, de colo, nu-i Dornescu? ... El ii. Haide!
Ma insfaca de brat si: iainte ... Hait! imi ziceam, in gand, acum sa vezi. Daca l-o pocni o data conul Stefan cu laba lui, il nenoroceste." Pana sa mai gandesc una, si alta, conul Stefan, se opreste in fata lui Dornescu. Acesta, cu glasul schimbat, mai mult balbaieste:
-Ce ai, coane Stefane ... pari ... pari maniat.
Conul Stefan inghite o data in sec si raspunde:
-Sint!
-Cum sa nu fiu! Inchipuieste-ti ca era sa mi se fure din dosarul procesului meu o dovada fara de care nu stiu daca as mai fi castigat. Era sa mi-o fure, domnule!
Dornescu ingalbeneste, misca buzele, dar nu poate sa spuie nici un cuvant.
"E adevarat". gandesc eu. Conul Stefan urmeaza:
-Ei, ce zici? Era sa mi-o fure doi ticalosi. Uul stiu ca-i Gafecu, magarul cel de Gafencu, ticalosul, hotul cela (si conul Stefa adaoga cateva vorbe moldovenesti in cinstea lui), sa-i dau eu o scarmaneala, sa n-o mai uite. N-o merita, domnule, n-o merita? Spune!
-Cum ... sa nu ... cum sa n-o merite ... coane Stefane, bolboroseste Dornescu si, fara sa mai astepte, mai ingana cateva cuvinte de iertare: ca are treaba, la grefa, si o ia la sanatoasa.
-Ei, asa-i ca-i adevarat? imi zice conul Stefan. L-ai vazut? Era galben ca un mort.
-Vazut, coane Stefane.
-Pai ... Nu mai ai treaba?
-Nu.
-Hai sa plecama tuncea.
Ma ia la brat, mergem, mai domol. Conul Stefan isi scoate batista de a se sterge de naduseala. Strabatem coridoarele lungi. Tocmai sintem gata sa iesim, cand, din susul scarilor de afara, rasare Gafencu.
Cu ghiozdanul indopat de hartii, cu fata foarte ingrijata - ca a unui om pe care afacerile il doboara - avocatul intra si da cu ochii de conul Stefan. Mai stapan pe el decat celalt, Gafencu intinde mana:
-Ce mai faci, coane Stefane?
Conul Stefan se face ca nu vede, il lasa cu mana intinsa si raspunde scurt:
-Foarte rau fac...
Gafencu isi scutura mana, vrand sa arate ca o intinsese ca sa-si aseze manseta, si, fiindca conul Stefan i se proptise in cale, intreaba cu glasul mai scazut:
-De ce, coane?
-Fiindca era sa-mi pierd procesul. Cred ca stii ca am un proces. Au vrut sa-mi fure o dovada.
Gafencu, intai se-nroseste, apoi se-ngalbeneste si el, la randul lui, si zice:
-Ei?
-Uite asa am zis si eu: ei! Dar cel ce mi-a spus a vazut cu ochii lui si a ascultat cu urechile lui. Da; au vrut sa-mi fure o dovada, - doi borfasi, doi snapani ... Pe unul il stiu eu; ii magarul, ii porcul cela de Dornescu; dar pe celalt as vreau eu sa-l aflu, sa-i ung cateva perechi de palme (si conul Stefan adaogi si-n cinstea lui cateva vorbe moldovenesti), sa tie minte cat o trai!
Pe Gafencu parca-l prinde ameteala: clipeste din ochi, inghite, incearca sa se mire:
-Auzi! ... auzi! ... ma iertati...
Conul Stefan ii implineste gandul:
-Ai vreo afacere, la grefa...
-Da ... da ... la grefa ...
Si o sterge. De-abia imi tin rasul. Izbucnesc. Dar conul Stefan ma trage dupa el, in strada, si opreste o trasura. Ma imbie sa ma sui, insa eu raman sa merg pe jos. Dupa ce se asaza bine, sprancenele conului Stefan se ridica, chipul i se lumineaza dintr-o data si da hohot puternic de ras, apoi, intinzandu-mi mana, imi spune:
-Mult as da sa-i vad cand s-or intalni acuma.
(1910)
Un moldovan
Aceasta pagina a fost accesata de 2402 ori.
Biografie
- Primii ani
- Copilaria
- Adolescenta
- Tineretea
- Debutul literar
- Debutul editorial
- Maturitate
- Ultimii ani
- Sfarsitul
Opera
- 1877.Schite din razboi (1908)
- Amintiri
- Audiobook
- Batranii -schite din viata boierilor moldoveni (1905)
- Cea dintai durere (1907)
- Citate
- Critica
- Din lumea celor care nu cuvanta (1910)
- Epigrame
- Intr-o noapte de mai (1908)
- Nucul lui Odobac (1910)
- Poezii
- Punga (1909)
- Regizor
- Scenarist
- Schite
- Schite si nuvele
- Traduceri
- Trei vedenii (1910)
- Visul lui Pillat (1915)
- Volume
- Volume postume