Oratorul
de Emil Garleanu

Tocmai ispravise de mancat friptura, cand Ghita Nastrate, agentul, ii aduse o scrisoare. Conul Tase Filoreanu desfacu, domol, plicul si citi:

Iubite Tase,

in imprejurari grele, la cine sa alergam? Fireste, la tine. Afaceri grabnice ma silesc sa plec numaidecat. si asta-seara, la 8 ceasuri, cred ca stii: sunt cele doua intruniri, in despartirile III si IV, la care trebuia sa vorbesc. Bizuit pe marele tau talent, plec mai multumit si impacat in mine insumi decat daca as fi vorbit eu alegatorilor. Al tau indatorat, Jean

P.-S. Iarta-ma ca-ti scriu asa, pe fuga; mai am jumatate de ora pana sa plece trenul. Tocmai, semnul buletinelor noastre de vot e Crucea.

De multe ori ii scrisese seful; dar niciodata nu-i asternuse randuri mai calduroase ca aceste. Conul Tase era incantat. inghiti o bucata de placinta in pripa, sorbi de doua-trei ori din cafea si porunci sa-i aduca o trasura. Erau 7 ceasuri. isi imbraca redingota, isi imbuca tabachera cu tutun, iar coana Tica Filoreanu ii puse in portofel vreo doua scobitori, caci se putea, dupa intrunire, sotul dumneaei sa guste cate ceva, cu prietenii.

Peste cateva clipe trasura luneca, sprintena, spre sala Jupiter, unde se tinea intrunirea despartirii a III-a. La intrarea oratorului, sala se cutremura de strigatele de bucurie ale alegatorilor; conul Tase Filoreanu era cunoscut si rascunoscut ca mare vorbitor. Cand pasi in sala, fata conului Tase se rumeni ca floarea marului; cand se aseza in fata mesei, se aprinse ca trandafirul, iar cand ridica degetul, sa faca liniste, obrajii i se inflacarara ca bujorul. Dar tacerea se intinse peste capetele celor stransi sa auda, si conul Tase incepu sa vorbeasca. Cele dintai cuvinte ii iesira din gura mai mult suflate decat spuse. intotdeauna patea asa. Vorbele parca se-necau, se amestecau, se imbulzeau la poarta dintilor, pana ce, in sfarsit, stapanirea de sine le randuia, le facea sa iasa una cate una, curate, insirate, cu darul pe care, intr-o masura, conul Tase il avea. Tulburarea tinuse doua-trei clipe doar; alegatorii cunoscura indata glasul care, si acum, tuna si fulgera impotriva tuturor acelor care erau de alte pareri decat ale conului Tase Filoreanu si ale prietenilor sai... Conul Tase Filoreanu si tovarasii sai facusera toate... ei oranduisera tara; ei alcatuisera legile cele intelepte; ei ieftinisera traiul; numai de la ei toata suflarea putea sa astepte imbunatatirile viitoare!...

Din cand in cand cate un glas ragusit striga, vajnic: Asa-i! si atunci, ca o furtuna, strigatele se incalceau, geamurile zbarnaiau de vuiet: Asa-i! Asa-i! Asa-i! Un om scurt, cocotat pe un scaun, langa un stalp in fundul salii, ridica mana si tipa: Jos! Jos cu ei! apoi, clatinandu-se, lua stalpul de care se sprijinea in brate, sa nu cada. Atunci Nastrate facea liniste, avanta bastonul deasupra capului si poruncea: Tacere! si tacerea se facea indata.

Apoi vorbele conului Tase isi luau iar sirul, unele dupa altele, ca niste tovarase bune care stiau ce aveau de facut...

Conul Tase se infierbanta; vorbea, si-n aceeasi vreme isi da seama de toate; gura spunea una, si gandul mergea alaturi; intelegea ca robise sala, simtea ca putea vorbi asa trei-patru ceasuri, o zi intreaga, o saptamana chiar, daca ar fi fost nevoie. Deodata insa isi aminti ca mai are o intrunire. Trebuia sa sfarseasca. Post-scriptumul i se insira in minte... Tocmai, semnul buletinelor noastre de vot e Crucea. asta era si sfarsitul; avea sa incheie in chip maret. Conul Tase se umplu bine in haina:

- Astfel, iubitii nostri prieteni, voi incheia aratandu-va ca semnul buletinelor noastre de vot, semnul cu care pornim la lupta, e Crucea; cu ea vom merge la izbanda. Caci, domnilor, crucea e semnul credintei noastre stramosesti; crucea e cel dintai semn pe care mama noastra ne-a invatat sa-l facem in fata sfantului iconostas; pentru stralucirea crucii, sfintii mucenici au murit in chinuri; pentru cruce, domnii nostri viteji au luptat in sirul veacurilor; si, in sfarsit, pe cruce, Domnul nostru Isus Hristos si-a jertfit viata pentru mantuirea pacatelor omenesti! Asadar, Crucea e semnul care va va calauzi, credeti in ea si mergeti la izbanda. si mai judecati, iubiti alegatori, ca-n vreme ce noi pornim la lupta crestineste, potrivnicii nostri, ca niste pagani, si-au ales Steaua, doar ca toti sa le poata spune: Vai de steaua lor! si-au ales steaua, care-i tot asa departata de noi ca si ei de inimile noastre, ale tuturora; si-au ales steaua rece, rece ca si sufletele lor neinduratoare; si-au ales steaua, steaua cazatoare, care nu lasa in urma ei decat lumina mincinoasa a unei clipe; si-au ales steaua, iubiti alegatori, pentru ca ocarmuirea lor de astazi e steaua rea a acestei biete tari!... Facanduva dar cruce si lepadandu-va de cei care zboara printre stele, ca duhurile rele, mergeti cu noi, inainte, iubiti si stimati alegatori...

Sufland, cu surloaie de sudoare pe frunte, ca si cand ar fi iesit dintr-o baie cu aburi, conul Tase de-abia razbi sa se coboare de la tribuna. Toti cautau sa-i stranga mana, sa-i spuie un cuvant, in vreme ce, de partea ceealalta, sala duruia de tropote, ca si cand navalise in ea o herghelie speriata. in sfarsit, cu mare greutate, conul Tase izbuti sa se indrepte spre usa. Alegatorii din cealalta despartire vor fi pierdut rabdarea. Trebuia sa se grabeasca. Dar, drept in usa, un om, sufland de fuga, ii intinse o scrisoare. Conul Tase Filoreanu o lua, se apropie de lampa din peretele salii si citi:

Tase,

Scriu de pe scara vagonului. Un gand ma munceste ca, grabit cum eram, ti-am scris gresit; asa sau nu, vreau sa plec linistit: sa stii ca semnul buletinelor noastre de vot e Steaua, nu Crucea, cum mi se pare ca ti-am spus. tine bine minte. Jean

Conul Tase ramase impietrit. Arata scrisoarea lui Nastrate.

- Ce e de facut?

Nasul borcanos al lui Nastrate se aprinse deodata ca o lampa. Se scarpina dupa ceafa. Apoi, ca omul care nu da de la nimic inapoi, raspunse:

- Sa indrepti greseala dincolo, coane Tase.

Conul Tase simtea ca i se coborase tot sangele la inima. Fireste, atata-i mai ramase: sa dreaga dincolo ce, fara voia lui, stricase aici. Se sui repede in trasura si, peste un sfert de ceas, se oprea in fata salii Apolon din despartirea a IV-a.

Sala, plina; in ea, un framant cumplit de nerabdare. in despartirea aceasta erau foarte multi carciumari, care stiusera cum sa vie la intrunire. De la cele dintai vorbe ale conului Tase, urletele ridicau acoperamantul. in mijlocul tuturor, un sfrijit, cu mustata lunga de parea innodata pe dupa urechi, isi suiera mereu cuvintele: suus cu Tase! suus cu conul Taase! Dar Nastrate ridica bratul: Tacere, si gurile se inchideau cateva clipe. Cu alte vorbe, cu alte intorsaturi, conul Tase ajunse tot acolo: tot ei, nimic ceilalti. si iarasi simti de la o vreme ca poate cuvanta asa un ceas, doua, o zi, o saptamana chiar, si gandul mergea domol alaturi... Trebuia sa incheie. Dar asta era greul: ce spusese dincolo trebuia sa intoarca aici. La urma urmei, vorbele, gandea conul Tase, sunt ca si manusile: le poti intrebuinta si pe dos daca nu ti-e de ce-or zice altii.

Se potrivi bine in redingota:

- Asadar, iubitii mei prieteni, un lucru mai am sa va spun, si anume: drept semn al buletinelor noastre de vot, drept semn al biruintei noastre am ales Steaua. Cu ea sa tineti, cu steaua cea buna, care vegheaza mereu, stralucitoare, deasupra partidului nostru; cu Steaua sa tineti, caci fiecare dintre noi, o stiti, avem cate o stea, care ne adumbreste din inalt cu raza ei cea norocoasa; cu Steaua sa tineti, caci atunci cand dansa apare, cerul ramane senin, norii se duc. De steaua noastra sa va calauziti, dar, fratilor, cum magii s-au calauzit de steaua tainica ce i-a dus la ieslele in care se nascuse Mantuitorul! si nu uitati ca, pe cata vreme noi pasim pe urma unei raze de lumina, potrivnicii nostri si-au luat ca semn al lor Crucea! Crucea, semnul ce se pune pe casele de vanzare, de vanzare, ca si sufletul lor. Crucea, semnul cu care se infiereaza spatele celor nemernici. Crucea, crucea rosie, care acopera pe cei istoviti si raniti in lupte; crucea, semnul care aminteste de tacerea, de mutenia cimitirelor! Puneti-le dar cruce si lasati-i.

Cu mana intinsa, cu privirea grozava, conul Tase incheie cu glas rasunator:

- Mortii cu mortii, domnilor, viii cu viii!

(1910)

Oratorul

Aceasta pagina a fost accesata de 2316 ori.

Oratorul

Oratorul
de Emil Garleanu

Biografie

Opera

Oratorul

Oratorul de Emil Garleanu

Biografie

Opera

Oratorul
de Emil Garleanu