Partasul
de Emil Garleanu
Soldatul Pintilie Gheorghe era invinuit ca furase in sambata Pastilor cativa saci cu orz si ca apoi ii vanduse. Santinela ce incuviintase aceasta era adusa inaintea consiliului, ca partasa la furt.
Vinovatul marturisise hotia. El o indeplinise, pe cand de santinela la orzarie era Neculai Oana, recrut din anul acela, un biet om, luat in oaste pe nevazutele, si pe care, de sase luni de zile de cand venise, nu-l scoase nimenea din ceea ce stia el de acasa. De nepriceperea lui se ferisera toti comandantii de companie, ca de foc, si-l lasasera la boi.
in saptamana Patimilor soldatii fura invoiti pe acasa. De sarbatori e greu sa pui mana pe un om mai acatarii, raman ciurucurile. S-a zbatut bietul aghiotant, in dreapta, in stanga, pana a dat, in grajd, cu ochii de Neculai Oana, care vorbea cu boii lui, dezmierdandu-i pe grumaz. Valeu! Oana neica, zise aghiotantul, Maica Domnului mi te scoase in cale. Vino-ncoa, zmeule, sa te inarmez ca pe sfantul Gheorghe. L-a insfacat de guler, l-a dus de l-a incins, i-a dat o arma si-un picior si l-a infipt de santinela in poarta orzariei, in ograda careia ramasesera cativa saci plini, afara din hambar. Sa nu lasi nici pe Dumnezeu sfantul sa intre inauntru, Oana baiete, ca a ta-i imparatia Necuratului pe urma, ii mai zise aghiotantul si pleca.
De aci incolo sa lasam sa povesteasca Oana, intrebat, la randu-i, de catre judecatori.
Oana isi duse mana la cap in nestire, chip sa salute, racni: S traiti!, trase aer mult in piept, ca si cum s-ar fi pregatit sa se cufunde in apa, apoi incepu:
- Acu, eu, s traiti, eram pus de santinela; era cald si ma uitam pe camp, si pe poarta de din dos vad, s traiti, ca ieseau boii. Le daduse drumul nu stiu cine, ori isi luasera ei singuri lumea in cap, ca eu, vezi, eram de santinela, nu eram in grajd. Pe mine nu m-o rabdat inima sa-i las in voia lor, ca tot eu aveam sa-i caut pe urma prin meleaguri, ca eu is la boi, la amandoua parechile. Da o pareche acuma n-o mai am pe sama, de-o saptamana, ca s-o dus cu A Ilincai la carat pietris de la Ipate, de sub Dealul Rapoaiei. Eu is din cealalta parte, de la Argieni, din vale de...
- Nu mai baigui; spune ce-ai facut cand ai vazut boii! racni colonelul.
Oana iar rasufla adanc:
- S' traiti! Eu am vazut boii, am razamat pusca de gard si am impuns-o la fuga dupa dansii, de i-am intors. Dupa ce i-am dus inapoi in grajd, i-am inchis, am pus un betisor in belciugul usii, ca zavorul ii stricat, l-o stricat Marin Dumitrache, batu-l-ar Dumnezeu, si eu am rapurtat, da nu l-au dres, ca fieraru nu-i...
- Lasa pe fierar, tontule, spune ce ai facut dupa ce ai inchis boii! Te-ai dus la locul tau? racni iar colonelul, scos din fire.
- M-am dus la locul meu, unde ma asezase domnul caprar.
- Caprarul, nu aghiotantul? intreba un capitan din consiliu.
- Ba aghiutantul, domnule aghiutant, s traiti. Acum, eu mai s-adorm. Da n-am dormit, ca de dormeam, as fi visat. si n-am visat nimic, zau n-am visat. si numai ce vine desca Gheorghe si da sa intre in orzarie. Eu ii zic: Ma, desca, ce cauti tu aici, ca eu nici pe Dumnezeu nu-l las, ma, sa intre. Da el ma da odata la o parte, intra inauntru si-mi spune: Tu nu stii, ma, ca trebuie sa duc orz pentru calul domnului ghinarar? De asa, asa-i, am socotit eu, ca alta nu stiu, da asta o stiu bine, ca domnul ghinarar e tatal nostru, s traiti; si l-am lasat sa ia un sac. Cand o iesit cu sacul afara, mi-o sters o palma, deam ametit. O luat-o pe dupa gard, si ce-o fi facut, ce-o fi dres, ca se intoarce iar inapoi si mai ia un sac. Cati saci iei, desca? il intreb eu. Las, ca-i vedea tu. Sa-i numeri, mi-o raspuns. si cand o trecut cu al doilea pe poarta, mi-o mai sters o palma si-o strigat: Doi! Cand o mai venit pe urma, nu l-am mai intrebat, de frica sa nu ma mai bata. Da el tot mi-o mai tras doua palme, si-o strigat: Trei! Patru! Dupa al patrulea n-o mai venit, da si pe mine m-o bufnit sangele pe nas.
- Vrasazica, patru saci a furat? intreba colonelul.
- Patru; cate palme am mancat, atatia saci o furat, s traiti... De schimbat, nu m-o schimbat decat hat! tarziu de tot, ca prinsese sa se spuzeasca cerul de stele, si eu ma gandeam inca la boii mei, ca nu aveau ce manca; eu le dau de mancare la vreme, ba-i duc si la pascut, in suhatul targului, unde-s si ceilalti vacari, ca am pascut doar si tamaslacul conului Mache de pe Popricani...
- Bine, bine, cine te-a schimbat?
- Domnul caprar, ista, domnul aghiutant. Aflase si dumnealui ca Pintilie luase sacii, ca mi-o tras si dansul cateva palme, da fara sa le numere, ca mi le-o tras grabit. Apoi m-o dus la inchisoare. s-am stat inchis, s traiti. Ia, asa, degeaba, pentru mehenghiul ista de Pintilie. Ca doar am vrut eu sa pun mana pe el in inchisoare, dar n-am putut. Da ce crezi, tu, ma (zise Oana, intorcandu-se spre vinovat), ca esti in satul lui Cremene, sa furi orz si sa bati oamenii in drum?...
- Unde te trezesti aici? tipa colonelul. Pentru ce i-ai dat drumul sa intre in orzarie?
- Domnul ghinarar e tatal nostru, s traiti! Cum sa nu-l fi lasat? Dumnezeu e Dumnezeu, si domnul ghinarar e domnul ghinarar. Alta n-oi sti, da asta o stiu bine. Cum sa nu-l fi lasat? Apoi incepu sa se roage: Daca Pintilie n-are de unde, tatuca da cei patru saci inapoi, ca tatuca are in hambar si papusoi, si orz, si grau; zau ca-i da tatuca, numai sa-si scape baietul!
Toti zambira, iar Pintilie pufni de ras. Oana il zari si-i striga printre lacrimi:
- Te razi, mai desca, te razi, nu ti-ar mai calca piciorul pragul maica-ta si al tatane-tau!
Consiliul a achitat pe Neculai Oana, cerandu-i trimiterea inapoi la vatra, ca un om slab de minte ce era. Cand i s-a spus ca scapase, nu-i venea sa creada.
Dar pe Gheorghe Pintilie, care se ducea la inchisoare, nu-l rabda inima sa taca; intreba razand:
- Ce ti-o fi facand boii, ma Onica?
Oana tresari, ca si cand si-ar fi adus aminte de ceva, ochii i se luminara deodata, se intoarse si veni pana la fata lui Pintilie. si cum acesta din urma sedea intre cele doua santinele, ii zise: Stai, mai desca, si, mai nainte sa poata fi oprit, ii tranti o palma strasnica.
Apoi, cu buzele intinse intr-un zambet de nespusa multumire, iesi pe usa, scarpinandu-si palma cu care lovise.
(1907)
Partasul
Aceasta pagina a fost accesata de 2149 ori.
Biografie
- Primii ani
- Copilaria
- Adolescenta
- Tineretea
- Debutul literar
- Debutul editorial
- Maturitate
- Ultimii ani
- Sfarsitul
Opera
- 1877.Schite din razboi (1908)
- Amintiri
- Audiobook
- Batranii -schite din viata boierilor moldoveni (1905)
- Cea dintai durere (1907)
- Citate
- Critica
- Din lumea celor care nu cuvanta (1910)
- Epigrame
- Intr-o noapte de mai (1908)
- Nucul lui Odobac (1910)
- Poezii
- Punga (1909)
- Regizor
- Scenarist
- Schite
- Schite si nuvele
- Traduceri
- Trei vedenii (1910)
- Visul lui Pillat (1915)
- Volume
- Volume postume